Domokos Teleki (1773-1798) a fost cel mai în vârstă dintre copiii fondatorului bibliotecii care au atins vârsta adultă, răpus de o boală necunoscută la vârsta de doar 25 de ani.
Între 1788 și 1793 a urmat cursuri de istoria antichității, filozofie, logică, științe ale naturii, matematică, fizică, estetică, filologie, numismatică, științe politice și drept în cadrul universității vieneze. A lăsat moștenire o bogată creație spirituală.
Membru al Societății Ardelene Maghiare pentru Reforma Limbii, membru de onoare a Societății de Cercetare a Naturii, în 1798 a devenit președintele Societății de Mineralogie din Jena. Tânărul om de știință avea în gând crearea unei societăți științifice în Transilvania. În 1796 a publicat la Viena lucrarea intitulată Egynéhány hazai utazások’ leírása… [Descrierea câtorva călătorii prin ţară...]. Asemenea tatălui său și el a avut preocupări privind binele public. În vederea îmbunătățirii condiției locuitorilor de pe domeniile din Dumbrăvioara, a introdus noi metode, moderne. În timpul epidemiei de holeră a procurat medicamentele necesare tuturor care locuiau pe pământurile sale. Pentru școala elementară din Dumbrăvioara a întocmit un regulament cu 19 puncte bine gândite. Realizarea unui bilanț al carierei sale este aproape imposibil de realizat, deoarece stingându-se din viață atât de timpuriu, Domokos Teleki de abia și-a finalizat perioada de formare.
După moartea fiului său, Sámuel Teleki a păstrat în bibliotecă întreaga moștenire a acestuia: notițele din timpul studiilor, manuscrisele lucrărilor publicate, scrierile nepublicate legate în volume. A avut grijă și de importanta colecție de mineralogie despre care a dispus să fie așezată în biblioteca deschisă la Târgu-Mureș în toamna anului 1802, în dulapurile din jurul coloanelor aflate pe galerie.
